Căştiguri care îţi taie respiraţia

Revista „Fortune", care alcătuiește topul celor mai bogați oameni din lume, a dat, nu demult, ca exemplu de manager cu câştiguri foarte mari din SUA pe Lee Raymond, managerul pensionat de la „ExxonMobil". În anul 2005, toate câştigurile sale - salariu, acţiuni, cota de pensie - se ridicau la 405 milioane de dolari. Primul om al companiei „Pfizer”, Henry McKinnell, câștiga 99 de milioane de dolari, în timp ce pentru aceeaşi funcţie în compania „Fanny Mae”, Franklin Raines câştiga 90 de milioane de dolari.

Salariile managerilor de top stârnesc controverse peste tot în lume. Însă aceștia susțin că doar câțiva dintre ei creează imaginea unui câştig care îţi taie respiraţia. Cercetările arată însă că nu este chiar aşa. Un studiu făcut de „Mercer Consulting”, care a cercetat 350 dintre cele mai mari companii, a arătat că şi salariile managerilor de mijloc, chiar dacă nu sunt ca cele ale unor superstaruri, aşa cum crede publicul local, sunt mari.

În perioada 1995-2005, toate câştigurile lor, inclusiv salariul de bază, bonusurile, acţiunile, excluzând bonusul de pensie, au crescut în medie cu 150% de la 2,7 la 6,8 milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, vânzările de bază ale tuturor companiilor au crescut cu 51%, la 7,6 miliarde de dolari, iar profitul cu 126% la 591 de milioane de dolari.

În opoziție, salariul mediu al angajaţilor lor a crescut cu doar 32% şi anume, la 38 223 pe an. Aceasta înseamnă că în perioada menţionată de 19 ani, salariul managerului a crescut de cinci ori în comparație cu al angajaţilor săi. În 1995 un manager mediu avea salariul de 94 de ori mai mare decât cel al angajaţilor săi, iar în 2005, chiar de 179 de ori mai mare.

Modalitatea de plată a managerului de top s-a schimbat. În anii ‘70 aceştia erau oameni de carieră ai companiei, doar 15% dintre manageri erau angajați din altă parte, erau plătiţi în numerar, iar sarcina lor era să dezvolte compania. Însă, pe măsură ce costurile creşteau odată cu extinderea companiei, această abordare s-a dovedit a fi contraproductivă. Din anii ‘70 până în anii ‘90, managerii de top au început să fie plătiți cu acţiunile companiei mamă, totul pentru o eficienţă şi profitabilitate mai mare.

De obicei, cumpărau acţiuni la un preţ fix, de exemplu, 100 000 de acţiuni la preţul de 10 dolari pe acţiune. În cazul în care preţul acţiunilor creștea la 30 de dolari, câştigau pe moment două milioane de dolari. Un câştig logic pentru un management bun. Dezavantajul acestui sistem a fost că a dus la înșelăciune, deoarece aceşti manageri manipulau rapoartele cu privire la creşterea valorii acţiunilor, ceea ce a dus la celebrul scandal „Enron" şi „Worldcom".

Vezi toate textele din Baza de cunoştinţe » Vezi textele în această categorie »
Poate v-ar interesa aceste articole
Metodologia feedback-ului Leadership-ul în organizaţii
7 lucruri care trebuie evitate în marketing

Abilităţile de afaceri care vă garantează profituri mari

Am pregătit pentru dvs. un document cu sfaturi şi cu descrierea abilităţilor de afaceri care vă garantează profituri mari, indiferent de ocupaţia dvs. Pentru a prelua raportul, daţi clic aici.

Verificați dacă mai sunt locuri disponibile! Sesiunea de înscrieri 2018/19 este în curs

Pentru a afla mai multe despre înscriere, daţi clic aici.