Sindromul Apollo

Sindromul Apollo (The Apollo Syndrome) reprezintă denumirea fenomenului ce ţine de efectele muncii în echipă, care prezintă faptul că echipele formate din persoane foarte inteligente cu o minte analitică şi severă, pot oferi rezultate mai proaste (slabe) decât cele formate din persoane de nivel mediu.

Acest fenomen a fost confirmat de către Dr. Meredith Belbin, cercetător britanic și savant în domeniul administrării (conducerii) echipei care a fost descris pentru prima dată în anul 1981 în cartea „Echipe de management – din ce motiv se dezvoltă sau se prăbușesc". Criteriile și testele pentru formarea așa-numitei „echipe Apollo” s-au concentrat asupra selectării persoanelor cu capacităţi analitice ridicate, iar așteptările inițiale au fost că echipele formate din astfel de persoane sunt predestinate pentru victorii la competiții pentru munca în echipă. Totuşi, s-a dovedit că rezultatele au fost exact opuse, echipele Apollo erau adesea printre cele mai rele în comparație cu celelalte echipe.

Motivele eșecului echipelor formate din persoane foarte inteligente şi analitice

Acest eșec a acționat precum o consecință a modului în care echipele astfel formate au funcționat și care poate fi descris precum:

 

  • Utilizarea neconstructivă a timpului care se pierde în dezbateri distructive, efortul de a se impune propria viziune și prezentarea unui talent deosebit pentru depistarea slăbiciunilor în argumentele altora.

sindromul Apollo

  • Conducerea unei discuții într-un cerc fermecător care nu poate fi rezolvat, în care participanții se împiedică unul pe celălalt să întreprindă o schimbare pozitivă. Această situație este cunoscută sub numele de „îmbrățișare mortală", respectiv "deadly embrace", iar termenul a provenit din problematica IT precum o descriere a stării în care două programe de calculator prin propriile lor funcţii se împiedică unul pe celălalt să realizeze respectivele funcţii, astfel încât niciun program realmente nu poate face nimic. Un lucru similar se poate întâmpla în discuții atunci când fiecare persoană încearcă doar să dovedească defectele celeilalte părți, fără a observa sau fără a corecta omisiunile în argumentele sale. Unica modalitate de a ieși din această situație este să ajungem la un punct comun, în loc să căutăm doar omisiunile și elementele cu care nu suntem de acord.
  • Problemele de luare a deciziilor, cu un grad scăzut de acord asupra deciziilor luate, unde activitățile esențiale sunt adesea uitate.
  • Eforturile membrilor echipei de a acţiona conform principiilor şi activităţilor preferate, indiferent de ce realizează alţi membri ai echipei.
  • În unele cazuri, echipele au recunoscut ceea ce s-a întâmplat, dar au reacţionat la acest lucru evitând confruntarea directă cu problema și conflictele, ceea ce a făcut ca problemele să crească.

 

Cum reușesc astfel de echipe?

Totuși, printre echipele Apollo au existat şi echipe de succes caracterizate de:

  • Absența unor persoane foarte dominante și orgolioase
  • Un mod constructiv de conducere.

De fapt, astfel de echipe pot avea succes dacă evită personalitățile foarte dominante și dacă liderul nu este cel care predomină în grup, ci o persoană care stabilește obiectivele, prioritățile și formează discuțiile de grup, influențând astfel rezultatul privind activitățile de grup.

Cu toate acestea, concluzia generală care reiese din cunoașterea sindromului Apollo este că, echipa formată din cele mai inteligente persoane nu duce neapărat spre cele mai bune rezultate, ci este important ca echipa să fie formată din diferite persoane care vor putea executa toate rolurile funcționale și diferite pe care echipa le cere pentru implementarea proiectului.

 

Sindromul Apollo - versiunea 2

Pe lângă descrierea anterioară a fenomenului sindromului Apollo, sub acest termen poate fi, de asemenea, înțeleasă situația în care o anumită persoană acordă o mare importanță rolului său în munca de echipă. Această interpretare derivă dintr-o presupusă situație ce ţine de misiunea Apollo a NASA pe Lună, când oamenii de știință trebuiau să lucreze intens și adesea și în timpul nopții, iar o anumită persoană a subliniat că ei au jucat un rol-cheie în această misiune – pregătirea (servirea) cafelei pentru ca ei să nu adoarmă.

Vezi toate textele din Baza de cunoştinţe » Vezi textele în această categorie »
Poate v-ar interesa aceste articole
Cum să anticipați viitoarea cerere? Cultura serviciului clienţi – customer service
Cum să influențați alte persoane?
Dacă sunteţi interesat de ocupaţiile din acest domeniu, vedeţi programul: Management.

Verificați dacă mai sunt locuri disponibile! Sesiunea de înscrieri 2018/19 este în curs

Pentru a afla mai multe despre înscriere, daţi clic aici.